Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: racla (verb tranzitiv) , raclare (substantiv feminin)   
RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei. – V. racla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [< racla].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
racláre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. raclării; pl. raclări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RACLÁ ~éz tranz. livr. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul unei raclete; a răzui. 2) med. (țesuturi bolnave, mucoase etc.) A supune unui raclaj; a c******a. /<fr. racler
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RACLÁ vb. I. tr. A răzui. [< fr. racler].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RACLÁ vb. v. c******a.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RACLÁ vb. v. rade, răzui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
raclá vb. (sil. -cla), ind. prez. 1 sg. racléz, 3 sg. și pl. racleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)