SUBTÍTLU, subtitluri, s. n. 1. Al doilea titlu al unei lucrări, de obicei scris cu caractere mai mici și pus sub titlul principal, pe care îl completează. 2. Text imprimat pe o peliculă cinematografică, la baza imaginii, care cuprinde traducerea dialogurilor din filmele sonore. – Sub1- + titlu (după fr. sous-titre).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBTÍTLU s.n. 1. Al doilea titlu (de obicei mai lung), care completează titlul principal sub care stă scris. 2. (Cinem.) Textul imprimat pe peliculă în partea inferioară, cuprinzând traducerea dialogurilor din versiunea originală. [< sub- + titlu, după fr. sous-titre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBTÍTLU s. n. 1. al doilea titlu care completează titlul principal sub care stă scris. 2. (cinem.) textul imprimat pe peliculă, în partea inferioară, cuprinzând traducerea comentariului sau a dialogurilor din versiunea originală. (după fr. sous-titre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
subtítlu s. n., pl. subtítluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBTÍTLU ~ri n. 1) Titlu secundar plasat după titlul principal al unei cărți, al unui articol, pe care îl completează. 2) Text rezumat al dialogurilor unui film cinematografic, imprimat la baza imaginii de pe peliculă. [Sil. -ti-tlu] /sub- + titlu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink