Dex talcul

TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros È™i moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.

TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. ÃŽnÈ›eles², sens, rost, semnificaÈ›ie. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînÈ›eles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicaÈ›ie. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlÅ­kÅ­.

TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /<fr. talc

TÂLC ~uri n. 1) ÃŽnÈ›eles profund, ascuns; noimă; subînÈ›eles. ◊ Om cu ~ om priceput. Fără ~ fără noimă; fără rost. A nu avea nici un ~ a fi complet lipsit de sens. 2) ÃŽnvățătură exprimată alegoric; poveste moralizatoare; parabolă. ◊ A vorbi în ~uri a vorbi figurat; a vorbi în pilde. /<sl. tluku

TALC s.n. Silicat hidratat de magneziu natural, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. [< fr. talc, it. talco, germ. Talk < ar. talak].

TALC s. n. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. (< fr. talc, germ. Talk)

TALC s. v. steatit.

TÂLC s. 1. v. semnificație. 2. v. mesaj. 3. semnificație, sens, (fig.) preț. (Iscat-am frumuseți și ~uri noi.)

TÂLC s. v. accepție, comentariu, conținut, fabulă, interpretare, însemnare, înțeles, semnificație, sens, tălmăcire, tâlcuire, valoare.

tîlc (-curi), s. n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicaÈ›ie. – 3. SemnificaÈ›ie, sens. Sl. tlÅ­kÅ­ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlÅ­kovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istoriseÈ™te cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlÅ­kovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget).

talc s. n.

tâlc s. n., pl. tâlcuri