Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
TALC s. n. Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros È™i moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. – Din fr. talc. Cf. it. talco, germ. Talk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. ÃŽnÈ›eles2, sens, rost, semnificaÈ›ie. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînÈ›eles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicaÈ›ie. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlÅkÅ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TALC n. Mineral unsuros și moale, alb-verzui, întrebuințat în medicină, cosmetică și în industrie. /<fr. talc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂLC ~uri n. 1) ÃŽnÈ›eles profund, ascuns; noimă; subînÈ›eles. ◊ Om cu ~ om priceput. Fără ~ fără noimă; fără rost. A nu avea nici un ~ a fi complet lipsit de sens. 2) ÃŽnvățătură exprimată alegoric; poveste moralizatoare; parabolă. ◊ A vorbi în ~uri a vorbi figurat; a vorbi în pilde. /<sl. tluku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TALC s.n. Silicat hidratat de magneziu natural, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. [< fr. talc, it. talco, germ. Talk < ar. talak].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TALC s. n. silicat natural hidratat de magneziu, unsuros, alb-verzui, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. (< fr. talc, germ. Talk)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TALC s. v. steatit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLC s. 1. v. semnificație. 2. v. mesaj. 3. semnificație, sens, (fig.) preț. (Iscat-am frumuseți și ~uri noi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLC s. v. accepție, comentariu, conținut, fabulă, interpretare, însemnare, înțeles, semnificație, sens, tălmăcire, tâlcuire, valoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tîlc (-curi), s. n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicaÈ›ie. – 3. SemnificaÈ›ie, sens. Sl. tlÅkÅ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlÅkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istoriseÈ™te cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlÅkovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
talc s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tâlc s. n., pl. tâlcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink