ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBĂSTREÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albăstrél adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
albăstreá f., pl. ele. Albăstriță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa [!] vara). – Și albăstrea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink