Dex CALMÁ

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Din fr. calmer.

CALMÁ vb. I. tr., refl. A (se) liniști, a (se) potoli; a (se) astâmpăra. [Cf. fr. calmer, it. calmare].

CALMÁ vb. tr., refl. a (se) liniști, a (se) potoli. (< fr. calme)

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Fr. calmer.

CALMÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 5. v. liniști. 6. v. atenua.

calmá vb., ind. prez. 1 sg. calméz, 3 sg. și pl. calmeáză

CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ◊ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor și cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme.

A CALMÁ ~éz tranz. A face să se calmeze. /<fr. calmer

A SE CALMÁ mă ~éz intranz. A deveni calm; a ajunge în stare de liniște; a se liniști; a se potoli; a se astâmpăra; a se alina. /<fr. calmer

CALM¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre natură) Care se caracterizează prin lipsă de agitație; care se află în stare de liniște deplină. 2) (despre persoane) Care își stăpânește sentimentele și acțiunile; stăpân pe sine. 3) (despre sentimente și manifestări ale oamenilor) Care denotă stăpânire de sine; caracterizat prin cumpănire. /<fr. calme

CALM s.n. 1. Stare de lipsă a oricărei mișcări; liniște deplină. ♦ Încetare a vântului. ♦ (La pl.) Zone oceanice în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe și au direcții variate. 2. Stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. // adj. 1. În stare de liniște deplină, lipsit de agitație. 2. Stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme)

CALM², -Ă, calmi, -e, adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ Fig. (Despre viața omului) Care are o desfășurare liniștită. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.

CALM¹ s. n. 1. Stare de liniște deplină. ♦ Fig. Pace sufletească, lipsă de frământări. 2. Stăpânire de sine, sânge rece. – Fr. calme.

CALM s. v. obligeană.

CALM adj., s. 1. adj. domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. f*******c, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. f****ă, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om f*******c.) 4. adj. calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. v. liniște. 9. adj. v. liniștit. 10. adj. liniștit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. ușor.

A (se) calma ≠ a (se) agita, a (se) alarma, a (se) tulbura, a (se) zbuciuma

A calma ≠ a agasa, a ațâța

A se calma ≠ a se ațâța

Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniștit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, neliniște, furie

calm adj. m., pl. calmi; f. sg. cálmă, pl. cálme

calm, -ă adj. (fr. calme, d. it. calmo). Potolit, liniștit: om calm, mare calmă. S. n., pl. urĭ (fr. calme, d. it. calma). Liniște (în natură orĭ în suflet): calmu apelor, a-țĭ păstra calmu.

calméz v. tr. (fr. calmer, d. it. calmare). Potolesc, alin, liniștesc: a calma marea, durerea, sufletu.