CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CARMÍN n. 1) Colorant roșu-aprins de proveniență vegetală sau animală, folosit în medicină, parfumerie, pictură etc.; cârmâz. 2) Culoare roșie-aprinsă. /<fr. carmin, lat. carminium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CARMÍN s., adj. invar. 1. s. cârmâz, coșenilă. (~ul este un colorant roșu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
carmín s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink