Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat bine; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIRCÍT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit, (pop.) ciuciulit, stârcit, (reg.) tâmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. v. pipernicit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Chircit ≠ zdravăn
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pi-pernici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink