Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: continua (verb tranzitiv) , continuu (adjectiv)   
CONTINUÁ, contínuu, vb. I. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTÍNUU contínuă (contínui, contínue) 1) Care se produce fără întrerupere; neîntrerupt; neîncetat; persistent. Mișcare continuă. Efort continuu. 2) Care se prelungește fără întrerupere; constituit din părți neseparate. Linie continuă. Funcție continuă. /<fr. continu, lat. continuus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONTÍNUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. v. susținut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A continua ≠ a înceta, a se opri
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitent
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
contínuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. contínui; f. sg. contínuă (sil. -nu-ă), pl. contínue (sil. -nu-e)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
2) contínuŭ, a v. tr. v. tr. (lat. continuo, -áre). Duc în ainte [!] ceĭa ce am început: a continua un zid, o carte, un războĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CONTÍNUU, -UĂ (‹ fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fără întrerupere, (care se petrece) neîncetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al cărui sens nu variază în timp, iar intensitatea rămâne aproximativ egală. (MAT.) Funcție c. într-un punct = funcție ce are limită în acel punct și limita este egală cu valoarea funcției în acel punct. Funcție c. pe o mulțime = funcție continuă în fiecare element al mulțimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)