CORI s. m. pl. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORI m. pop. Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele; rujeolă; pojar. /<rus. kori
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORI s. pl. v. pojar, rujeolă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
córi s. m. – (Mold.) Pojar. Rus. korĭ (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
corĭ, V. cor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cori / cor (boală) s.n., art. córiul / córul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cor n., pl. urĭ (rus. korĭ). Mold. Pojar, iler, un fel de vărsat ușor caracterizat pin [!] niște bubulițe roșiĭ pe pele [!]: ĭ-a murit o fată de cor (Sov. 227). – În nord corĭ, fals scris coriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORI, Carl Ferdinand (1896-1984), biochimist american de origine cehă. A descoperit, împreună cu soția sa, Gerty Theresa (1896-1957), mecanismul enzimatic al interconversiunii glucoză-glicogen și efectele hormonilor asupra acestui mecanism. Premiul Nobel pentru medicină (1947), împreună cu soția sa.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink