Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: cosi (verb tranzitiv) , cosire (substantiv feminin)   
COSÍRE, cosiri, s. f. Acțiunea de a cosi și rezultatul ei. – V. cosi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COSÍRE s. v. coasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cosíre s. f., pl. cosíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COSÍ, cosesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia (cu coasa sau cu o mașină agricolă) plante de nutreț, cereale etc. ♦ Fig. a distruge, a nimici, a omorî. 2. Refl. A lovi, în mers, un picior de celălalt. ♦ (Despre manșeta pantalonilor) A se roade. – Din sl. kositi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A COSÍ ~ésc tranz. 1) (cereale, plante de nutreț) A tăia de la rădăcină cu coasa. 2) (persoane) A omorî în masă (în urma unui război, unor epidemii etc.); a zeciui; a decima. /<sl. kositi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE COSÍ mă ~ésc intranz. 1) A lovi în mers picior de picior. 2) (despre manșeta pantalonilor) A se roade în timpul mersului. /<sl. kositi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
COSÍ vb. a tăia. (~ iarba.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosésc, imperf. 3 sg. coseá; conj. prez. 3 sg. și pl. coseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cosésc v. tr. (bg. kósĭy, cosesc, sîrb. kositi se, a se uza pin [!] frecare, rus. kositĭ, a cosi, a tăĭa de-a curmezișu). Taĭ cu coasa: a cosi ĭarba. Fig. Ĭ-a cosit moartea, ĭ-a secerat, ĭ-a răpit. V. refl. (neol. după fr. se faucher). A se meria, a se izbi picĭor peste picĭor în mers (vorbind de caiĭ răŭ conformațĭ): acest cal se cosește.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)