CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÉUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CÉUCĂ s. v. stăncuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
céucă s. f. (sil. ceu-), g.-d. art. céucii; pl. ceuci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
céucă, V. cĭoacă 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CÉUCĂ ~ci f. Pasăre de talie mică, cu ciocul scurt, puțin curbat, cu coadă lungă și cu penaj negru-cenușiu; stancă. [Sil. ceu-că] /<bulg., sb. țavka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
1) cĭoácă f., pl. cĭocĭ și cĭoace (cr. čoka, sîrb. bg. čavka, rus. čáĭka, d. vsl. čaĭka, čavŭka, kavŭka, rudă cu vgerm. chouch, de unde fr. choucas; ung. csóka. V. cĭovlică). Un fel de cĭoară maĭ mică care trăĭește pin [!] orașe. – În Mold. nord și Ml. ceŭcă, pl. ĭ. Cp. cu leŭcă, leoacă. V. caŭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink