Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEȘĂNȚÁRE s. v. corupție, decadență, de-cădere, depravare, d********e, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, p**********e, p*********e, p********e, pierzanie, pierzare, strică-ciune, viciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deșănțáre s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE DEȘĂNȚÁ mă ~éz intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
deșănțá vb., ind. prez. 1 sg. deșănțéz, 3 sg. și pl. deșănțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink