Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DOGORÍ, dogoresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre soare, foc etc.; la pers. 3) A răspândi o căldură puternică, arzătoare. ♦ Tranz. A da cuiva o senzație de căldură arzătoare; a încinge, a înfierbânta ceva. 2. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A fi aprins, încins, înfierbântat de o emoție, de boală etc. [Var.: dogorî vb. IV] – Din bg. dogorja, scr. dogoreti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOGORÍ vb. 1. v. arde. 2. v. încinge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dogorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogorésc, imperf. 3 sg. dogoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. dogoreáscă; ger. dogorínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOGOÁRE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DOGORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiații fierbinți, răspândind căldură foarte mare; a arde; a pârjoli; a pârli; a frige. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului) A fi înfierbântat din cauza unei boli sau emoții; a avea fierbințeală. 2. tranz. 1) A se înroși la față sub acțiunea unei senzații de căldură puternică sau a unei emoții puternice. 2) A face să devină fierbinte; a înfierbânta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOGOÁRE f. Căldură puternică produsă de un obiect foarte fierbinte. [Sil. -goa-re] /v. a dogori
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOGOÁRE s. 1. v. caniculă. 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dogoáre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink