Dex DOZÁ

DOZÁ, dozéz, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].

DOZÁ vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)

DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)

dozá vb., ind. prez. 1 sg. dozéz, 3 sg. și pl. dozeáză

DÓZĂ², doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.

DÓZĂ¹, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

A DOZÁ ~éz tranz. 1) (substanțe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acțiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser

DÓZĂ¹ ~e f. 1) Cantitate anumită de o substanță oarecare. 2) med. Cantitate de un medicament oarecare, care trebuie administrată o singură dată. /<fr. dose

DÓZĂ² ~e f. Cutie din material izolant care servește la protecția unor contacte din instalațiile electrice. /<fr. dose

DÓZĂ¹ s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].

DOZĂ² s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea v*********r pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].

DÓZĂ¹ s. f. 1. cantitate determinată dintr-o substanță, radiație etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. (< fr. dose)

DÓZĂ² s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea v*********r pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)

DÓZĂ s. (rar) porție, (înv.) tuție. (O ~ de medica-mente.)

dóză (dóze), s. f. – Cantitate determinată dintr-o substanță. Fr. dose. – Der. (din fr.) doza, vb.; dozaj, s. n.

dóză (cantitate, dispozitiv, instrument) s. f., g.-d. art. dózei; pl. dóze