Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESLUȘÍT, -Ă, deslușiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Care se aude limpede. 2. Care se vede precis. 3. Pe înțeles, lămurit, răspicat. – V. desluși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESLUȘÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. bine. 3. adj. v. citeț. 4. adj. clar, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 5. adv. v. clar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Deslușit ≠ nedeslușit, neclar, nelămurit, vag
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
DESLUȘÍ, deslușesc, vb. IV. 1. Tranz. A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi. 2. Tranz. A distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat). ♦ (Despre lumină) A face să apară clar conturul lucrurilor. 3. Tranz. A desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc. ♦ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni limpede, explicit; a se clarifica. ♦ Tranz. A explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva. ♦ Refl. A se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru); a înțelege. – Din bg. doslušam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESLUȘÍ ~ésc tranz. 1) (ființe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferenția. 2) (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi; a clarifica; a elucida. 3) (texte scrise într-o limbă străină) A face înțeles; a descifra. /<bulg. doslušam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESLUȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. DESLUȘI. 2) și adverbial Care se aude sau se vede bine; clar; distinct. /v. a desluși
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESLUȘÍ vb. 1. v. distinge. 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. auzi. 5. v. lămuri. 6. v. rezolva.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
deslușí (deslușésc, deslușít), vb. – A distinge, a recunoaște. – 2. A lămuri, a explica. Sl. (rus.) doslušati „a asculta pînă la sfîrșit” (Cihac, II, 100; Candrea; Scriban), cu schimbare de pref. ca în desăvîrși sau destoinic. – Der. deslușit, adv. (clar); deslușitor, adj. (explicativ); deslușeală, s. f. (explicație, lămurire); nedeslușit, adj. (obscur; adv., neclar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
deslușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deslușésc, imperf. 1 sg. deslușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. deslușeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink