FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FINÍC s. v. curmal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
finíc2, finíci, s.m. (înv.) ban, filer.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fínic (fínici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
finíc (finíci), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink