Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: flămând (adjectiv) , flămânzi (verb tranzitiv)   
FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ține pe cineva nemâncat. – Din flămând.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. flămânzeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzația de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FLĂMÂNZÍ ~ésc 1. intranz. 1) A avea senzația de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ține nehrănit; a înfometa. /Din flămând
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLĂMÂND ~dă (~zi, ~de) 1) și substantival Care are senzația de foame; căruia îi este foame. Animal ~. 2) fig. fam. Care este dornic de ceva. ~ de lucru. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLĂMÂND adj. flămânzit, înfometat, nemâncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Flămând ≠ sătul, îmbuibat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
flămấnd (flămấndă), adj. Care simte senzația de foame, înfometat. – Mr. flămunt, megl. flămund, istr. flămănt.Lat. famelicus, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 și ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana finală ca în stîng.Der. flămînjós, adj. (flămând); flămânjúne, s. f. (foame); flămânzáre, s. f. (Trans., deșert, parte a corpului unui animal); flămânzénie, s. f. (starea unei persoane care postește); flămânzí, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); flămânzícă, s. f. (plantă, Drama nemorosa); flămânzílă, s. m. (poreclă dată persoanelor veșnic flămânde). – [3419]
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
flămând adj. m., pl. flămânzi; f. sg. flămândă, pl. flămânde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)