FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organul genital al unor animale-femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Fătătoare ≠ stearpă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fătătoáre2 adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fătătoáre adj. f., pl. fătătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fătătoáre s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂTĂTOÁRE1 ~ adj. și substantival (despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. /a făta + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂTĂTOÁRE2 ~óri f. pop. 1) Loc special amenajat unde fată animalele. 2) Organ genital al unor animale-femele. /a făta + suf. ~ătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink