Dex GRIPÁ

GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. și intranz. (Despre piese de motoare și despre motoare; la pers. 3) A (se) bloca în timpul funcționării. ◊ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. și tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor și despre motoare) A (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].

GRIPÁ vb. I. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. II. refl. a se îmbolnăvi de gripă. (< fr. gripper)

GRIPÁ vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)

gripá vb., ind. prez. 1 sg. gripéz, 3 sg. și pl. gripeáză

GRÍPĂ, gripe, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamația căilor respiratorii superioare, dureri musculare și de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecțiuni sezoniere care se manifestă prin febră și catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

A SE GRIPÁ¹ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre motoare) A se bloca în timpul funcționării din cauza lipsei de lubrifianți. /<fr. gripper

A SE GRIPÁ² mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi de gripă. /<fr. gripper

GRÍPĂ ~e f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse și guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe

GRÍPĂ s.f. Boală epidemică infecțioasă, manifestată mai ales prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare. [< fr. grippe].

GRÍPĂ s. f. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)

GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influență, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe