Dex GUTÚI

GUTÚI, gutui, s. m. Pom fructifer cu frunze mari și groase, cu flori albe-roz și cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; măr-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec.

GUTÚI s. (BOT.; Cydonia oblonga) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutui.

gutúi (gutui), s. m. – Pom fructifer cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf (Cydonia vulgaris). – Var. gutăi, gutîi, (Banat) gutîn. Mr. gutuńu, megl. gătuń, găduń. Lat. cotoneus, din gr. ϰυδώνιος, probabil prin intermediul unei forme *cottaneus, rezultate dintr-o încrucișare ce poate fi atestată cu cottana „smochină” (Graur, BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu, Gram., 113; Meyer, Alb. St., IV, 75; REW 2436; Pascu, I, 97; DAR); rezultatul rom. gutîi, a fost asimilat ulterior la gutîi. Cf. it. cotogna (sicil. cutugna), prov. codoing, fr. coing, cat. codony, basc. kuduina. Der. din sl. gduna (‹ kuduna) este mai puțin probabilă, lăsînd la o parte cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în cazul sl., coincidența cu alb. ftua (Philippide, II, 639) se explică prin identitatea de origini. – Der. gutuie, s. f. (fructul gutuiului). Din rom. provin rut. guteja, rus. gutej.

gutúi s. m., pl. gutúi; art. gutúii

GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui.

GUTÚI ~ m. Pom fructifer, cu frunze groase și cu fructe mari, galbene și aromate. /<lat. cotoneus

GUTÚIE ~i f. Fruct al gutuiului. [G.-D. gutuii] /Din gutui

GUTÚIE s. (BOT.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutuie.

MĂR-GUTÚI s. v. gutui.

MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.

gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi

măr-gutúi (pom) s. m., pl. meri-gutúi

măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi