HABITÁT, habitate, s. n. Suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale; biotop. – Din fr. habitat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HABITÁT ~e n. 1) Teritoriu locuit (de oameni, de animale, de plante) împreună cu mediul de viață înconjurător. 2) Ansamblul condițiilor de trai, de locuit (pentru oameni). /<fr. habitat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HABITÁT s.n. (Biol.) Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul căruia populația respectivă găsește o complexitate uniformă de condiții de viață, adaptându-se acestora; biotop. [Pl. -te, -turi. / < fr. habitat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HABITÁT s. n. 1. biotop. 2. ansamblu echilibrat și unitar al condițiilor de locuit, necesare omului civilizat, modern; (p. ext.) mediu în care trăiește omul. (< fr. habitat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HABITÁT s. v. biotop.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
habitát s. n., pl. habitáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HABITÁT (‹ fr.) s. n. 1. (BIOL.) Ansamblu de condiții oferite vieții de un biotrop; ecotrop. 2. Element al ecosistemului uman format din factorii mediului înconjurător și și cei psihosociali. 3. Spațiu structurat din punct de vedere urbanistic, ocupat de o comunitate umană.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink