Dex HIBRIDÁ

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].

HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)

HIBRIDÁ vb. v. corci.

hibridá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

A HIBRIDÁ ~éz tranz. (plante sau animale) A face să procreeze, obținând un hibrid cu însușiri superioare; a încrucișa; a hibridiza. /<fr. hybrider

HIBRÍD¹ ~dă (~zi, ~de) 1) biol. Care provine din hibridizare; obținut prin hibridizare. Puieți ~zi. 2) fig. (despre concepții, idei, fapte etc.) Care este alcătuit din elemente disparate, nelegate organic. [Sil. hi-brid] /<fr. hybride

HIBRÍD² ~zi m. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. /<fr. hybride

HIBRÍD, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucișarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [Var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].

HIBRÍD, -Ă I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)

HIBRÍD adj., s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitură.

hibríd s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hibrízi; f. sg. hibrídă, pl. hibríde