Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: major (adjectiv) , majora (verb tranzitiv)   
MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAJORÁ vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAJORÁ vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
majorá vb., ind. prez. 1 sg. majoréz, 3 sg. și pl. majoreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEGETĂRÚȚ, degetăruți, s. m. Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase (Soldanella montana).Degetar + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAJÓR, -Ă, majori, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile și politice depline. 2. Foarte important, principal. ♦ (Log.: în sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisă majoră = premisă care conține termenul major al silogismului. 3. (Înv.; Mil.; în sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (și substantivat, m.) v. plutonier. 4. (Muz.; în sintagma) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod care cuprinde cinci tonuri și două semitonuri. – Din fr. majeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTIRÁȘ1, potirașe, s. n. 1. Diminutiv al lui potir. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre-violete, răspândită în regiunile muntoase (Soldanella major).Potir + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTIRÁȘ2 s. m. v. poteraș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MAJORÁ ~éz tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAJÓR ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care a atins vârsta majoratului. 2) Care se caracterizează prin importanță deosebită; foarte important. /<fr. majeur, major. lat. major
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PĂTLÁGINĂ ~i f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, și cu inflorescență în formă de spic în vârful unei codițe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘTÉVIE ~i f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru frunzele mari, comestibile, folosită și în scopuri medicinale. [Art. ștevia; G.-D. șteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. štava
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAJÓR, -Ă adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importanță. ♦ caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DEGETĂRÚȚ s. (BOT.) 1. (Soldanella montana) (reg.) cănăfior, degetărea, nejitnică, potiraș, măcrișul-caprei. 2. (Soldanella major) degetărel, potiraș, (reg.) măcrișul-caprei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAJÓR adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAJÓR adj., s. 1. adj. (înv.) vârstnic. (O persoană ~.) 2. s. v. plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PĂTLÁGINĂ s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcințica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruțele (pl.), limbariță, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTIRÁȘ s. (BOT.; Soldanella major) v. degetăruț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTIRÁȘ s. v. degetăruț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘTÉVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) măcrișul calului, (reg.) urzica-raței. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-raței. 3. (Rumex conglomeratus) măcrișul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveică, măcriș de apă. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) măcriș. 8. (Astrantia major) (reg.) iurpăsătoare, cinstea-câmpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A majora ≠ a micșora
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Major ≠ minor, minuscul, marginal
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
majór (majóră), adj. – (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronunțarea din fr. majeur, cf. major.Der. (din fr.) majorat, s. n.; majoritate, s. f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a mări); majordom (var. maiordom), s. m.; majusculă (var. maiusculă), s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
degetărúț s. m., pl. degetărúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
locotenént-majór s. m., pl. locotenénți-majóri; abr. lt-maj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
majór adj. m., pl. majóri; f. sg. majóră, pl. majóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
majór s. m., pl. majóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pătlágină s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
plutoniér-majór s. m. (sil -ni-er)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
potiráș s. n., pl. potiráșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sergént-majór s. m., pl. sergénți-majóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ștévie s. f. (sil. -vi-e), art. ștévia (sil. -vi-a), g.-d. art. ștéviei; pl. ștévii, art. ștéviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)