MANGÁL, (2) mangaluri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Cărbune ușor, sfărâmicios, obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jeraticului. 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer liber. ◊ Expr. A târnosi mangalul = a pierde vremea în zadar. [Pl. și (2, rar) mangale] – Din tc. mangal.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANGÁL s. cărbune. (O sobă cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mangál (mangáluri), s. n. – 1. Vas cu cărbuni. – 2. Cărbune ușor. – Mr. mîngal, megl. mangal. Tc. mangal (Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Șeineanu, II, 246; Berneker, II, 16; Lokotsch 1392; Ronzevalle 166), cf. ngr. μαγϰάλι, bg., sb. mangal.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mangál s. n., (vase în care se aprind cărbuni) pl. mangáluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANGÁL ~uri n. 1) Cărbune obținut prin arderea lentă și incompletă a lemnului în cuptoare speciale. 2) Vas de metal în care se aprind cărbuni, servind la încălzit în aer liber. /<turc. mangal
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink