Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: milostivi (verb) , milostivire (substantiv feminin)   
MILOSTIVÍRE, milostiviri, s. f. Faptul de a se milostivi. 1. Milă1, compătimire, îndurare; înduioșare, bunăvoință. 2. Binefacere, pomană, dar2. ♦ Calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate. – V. milostivi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MILOSTIVÍRE s. 1. v. îndurare. 2. v. milă. 3. milă, pomană, (înv. și pop.) milostenie. (Trăiește din ~ altora.) 4. v. iertare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Milostivire ≠ neîndurare, nemilostivire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
milostivíre s. f., g.-d. art. milostivírii; pl. milostivíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MILOSTIVÍ, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de milă1, a i se face milă1 (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioșa. – Din milostiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE MILOSTIVÍ mă ~ésc intranz. A fi milostiv; a manifesta milă. /Din milostiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MILOSTIVÍ vb. v. îndura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
milostiví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milostivésc, imperf. 3 sg. milostiveá; conj. prez. 3 sg. și pl. milostiveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)