Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: minciunea (substantiv feminin) , minciuni (verb tranzitiv)   
MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINCIUNEÁ s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MINCIUNÍ ~ésc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minți; a înșela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MINCIUNEÁ ~éle f. (diminutiv de la minciună) 1) Minciună nevinovată. 2) Produs de cofetărie preparat din felii de aluat nedospit și prăjit în multă grăsime; uscățică. /minciună + suf. ~ea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MINCIUNÍ vb. v. minți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
minciuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. minciuneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)