Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MITUÍRE, mituiri, s. f. Acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială. [Pr.: -tu-i-] – V. mitui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MITUÍRE s. mituială, șperțuială, (astăzi rar) sfănțuială, sfănțuire, (înv.) rușfetărie, (fig.) ungere. (~ unui funcționar incorect.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mituíre s. f., g.-d. art. mituírii; pl. mituíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MITUÍ ~iésc tranz. (persoane) A câștiga de partea sa prin mită; a cumpăra. /mită + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MITUÍ vb. a șperțui, (astăzi rar) a sfănțui, (înv.) a mâzdi, (fig.) a unge. (L-a ~ pentru a-i face o favoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mituiésc, imperf. 3 sg. mituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mituiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink