Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MOCNÍT, -Ă, mocniți, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbușit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lâncezește, care este fără viață, inactiv. 3. Fig. Reținut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească); tăcut, posomorât. 4. Care (pare că) ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 5. (Despre vreme, atmosferă) Înnorat, mohorât. ♦ (Despre ploaie) Încet și potolit, dar persistent. – V. mocni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOCNÍT adj. v. acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, răsuflat, reținut, stătut, stricat, tăinuit, trezit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOCNÍT adj., adv. înăbușit, înfundat. (Foc ~; focul arde ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbușit, fără flacără; a arde sub cenușă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. Fig. A-și trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. A sta în așteptare, gata să izbucnească; a nutri sentimente de ură, de revoltă etc., a fierbe; a sta posomorât și tăcut. – Din sl. moknonti „a uda, a m***”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MOCNÍ ~ésc intranz. 1) (despre foc) A arde înăbușit, fără flacără și putere. 2) fig. fam. (despre persoane) A duce o viață lipsită de activitate și de interes; a vegeta. 3) fig. A fi pe punctul de a izbucni (din cauza urii, revoltei etc.). /<sl. moknonti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOCNÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este liniștită, înceată, dar de lungă durată. 3) (despre stări de lucruri) Care ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 4) (despre vreme, atmosferă) Care devine mai întunecos din cauza norilor; înnourat; mohorât. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apă) Care stă mai mult timp într-un loc; neîmprospătat. /v. a mocni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MOCNÍ vb. (reg.) a mocăi. (Focul ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOCNÍ vb. v. acri, altera, descompune, fermenta, împuți, înăcri, macera, strica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mocní (mocnésc, mocnít), vb. – 1. (Mold.) A se uda, a se m**a, a se umezi. – 2. (Despre foc, jar) A arde înăbușit. – 3. (Despre idei, sentimente) A rămîne ascunse. – 4. A cădea pe gînduri, a medita. – 5. A tăcea, a nu se manifesta. Sl. moknąti „a se uda” (Candrea; Scriban). Der. din sl. mlŭknąti, cf. mîlc (Cihac, II, 200) e mai puțin probabilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mocní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mocnésc, imperf. 3 sg. mocneá; conj. prez. 3 sg. și pl. mocneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink