MÂNZĂRÁR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNZĂRÁR s. (reg.) mânzar, mânzător. (Ciobanul care are grijă de mânzări se numește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mânzărár (cioban) s. m., pl. mânzărári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mânzărár (loc unde stau mânzările) s. n., pl. mânzăráre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink