Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MĂRITÁRE s. f. (Rar) Măritat1. – V. mărita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRITÁRE s. v. căsătorie, măritat, măritiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măritáre s. f., g.-d. art. măritării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRITĂ-MĂ-MÁMĂ s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. și pl. mărítă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărítă-mă-mámă (bot.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink