Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORĂCĂÍ vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ORĂCĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orăcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ORĂCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. 1) (de-spre broaște) A scoate sunete monotone, re-petate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink