Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pava (verb tranzitiv) , pavă (substantiv feminin)   
PAVÁ, pavez, vb. I. Tranz. A acoperi cu pavaj o stradă, o curte etc.; a executa un pavaj; a pavela. – Din fr. paver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PAVÁ vb. I. tr. A acoperi cu pavaj (o stradă, o curte etc.). [< fr. paver].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PAVÁ vb. tr. a acoperi cu pavaj. (< fr. paver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PAVÁ vb. a pietrui, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ strada.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pavá vb., ind. prez. 1 sg. pavéz, 3 sg. și pl. paveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PAVÁ ~éz tranz. (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pardosi. /<fr. paver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A pava ≠ a depava
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
pávă, páve, s.f. (reg.) clin la încheierea de la subțioara cămășii, a sumanului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pávă (páve), s. f. – Clin la subsuoara mînecii de la ie. – Var. pahă. Pol. pacha, rut., rus. paha (Tiktin), cf. mag. páhac (Cihac, II, 520), mag. pálha (Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)