PODÉLE s. pl. v. plafon, tavan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PODEÁ, podele, s. f. 1. Înveliș care acoperă planșeul unei încăperi, confecționat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); pardoseală, dușumea; fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcții. 2. (Înv. și reg.) Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case. 3. (Înv.) Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curți, a unui pod etc. [Pl. și: podeli. – Var.: podeálă s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PODEÁLĂ s. f. v. podea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PODEÁ ~éle 1) Înveliș (de lemn, de piatră, de ciment etc.) cu care se acoperă suprafața de jos a unei încăperi; pardoseală. 2) Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un astfel de înveliș. 3) înv. Tavan de scânduri al unei încăperi. 4) Scândură întrebuințată la tavan. [Art. podeaua; G.-d. podelei] /cf. a podi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PODEÁ s. 1. v. dușumea. 2. pardoseală, (înv. și reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spațiu deschis.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
podeá s. f., art. podeáua, g.-d. art. podélei; pl. podéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink