POLÍP, polipi, s. m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeț și cu gura înconjurată de tentacule, care trăiesc fixate. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. – Din fr. polype.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POLÍP s.m. 1. Animal nevertebrat de apă care are capul înconjurat de tentacule. 2. Excrescență cărnoasă formată pe mucoasa nasului, a laringelui etc. [< fr. polype, cf. lat. polypus, gr. polypous < polys – numeros, pous – picior].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POLÍP1 s. m. 1. animal celenterat fixat, cu corpul în formă de săculeț, cu un orificiu buco-a**l, înconjurat de tentacule. 2. excrescență pediculată, cărnoasă sau fibroasă, care apare pe mucoasa nasului, a laringelui etc. (< fr. polype)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POLIP2(O)- elem. „polipi”. (< fr. polyp/o/-, cf. gr. polypous)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
políp/pólip s. m., pl. polípi/pólipi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
POLÍP s. (MED.) vegetație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
políp s. m., pl. polípi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POLÍP ~i m. (nume generic) 1) Animal celenterat sedentar cu corp moale, cilindric având tentacule în jurul gurii. 2) Excrescență patologică cărnoasă pe suprafața unei mucoase. /<fr. polype
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink