PORCÓI, porcoaie, s. n. Grămadă de fân sau de paie; spec. căpiță. ♦ P. gener. Grămadă, morman, maldăr. [Var.: purcói s. n.] – Porc + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PORCÓI s. v. pietroșel, porcușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PORCÓI s. v. căpiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
porcói (porcoáie), s. n. – 1. Mușuroit, grămadă de pămînt cu care se acoperă baza plantelor cultivate. – 2. Grămadă, morman. – Var. purcoi. Lat. porca „mușuroire”, care pare să fi fost cuvînt diferit de la porca „scroafă”, cf. it. porca „brazdă”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu există dovadă documentară a folosirii cuvîntului primitiv fără suf.; totuși, este posibil ca rus. porka „vas de lemn” (origine necunoscută după Vasmer, II, 407), să provină din rom.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
porcói (pește, porc mare) s. m., pl. porcói, art. porcóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
porcói (grămadă) s. n., pl. porcoáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink