PUCIOÁSE s. pl. v. chibrit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUCIÓS, -OÁSĂ, pucioși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și pop.) Care miroase urât (a sulf); puturos. ◊ Apă pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. 2. S. f. (Pop.) Sulf. ◊ Apă de pucioasă = apă (minerală) sulfuroasă. – Lat. *puteosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUCIOÁSĂ f. pop. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales, în tehnică și în medicină; sulf. ◊ Apă (de) ~ apă sulfuroasă. /a puți + suf. ~oasă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. Care răspândește miros urât; cu miros urât; puturos. /a puți + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURUIANĂ-PUCIOÁSĂ s. v. coriandru, iarbă-puturoasă, puciognă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIOARĂ-PUCIOÁSĂ s. v. ceucă, dumbrăveancă, stancă, stăncuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GOANGĂ-PUCIOÁSĂ s. v. ploșniță de câmp.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LEMN-PUCIÓS s. v. scoruș, sânger.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUCIOÁSĂ s. v. sulf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUCIÓS adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, sulfuros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pucioásă s. f., g.-d. art. pucioásei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
puciós adj. m., pl. pucióși; f. sg. pucioásă, pl. pucioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corovátică și -bátică f., pl. ĭ (rus. korovaĭka, o pasăre [fr. courlis vert], d. koróva, vacă). Mold. O pasăre maĭ mică de cît gaița (cu care e înrudită), verde, cu aripile albastre (corácias gárrula), numită și dumbrăveancă (Mold. nord) și dumbrăvĭoară (Btș.) și cĭoară pucĭoasă. Lumînărică, coada vaciĭ (rus. rut. koroveák), o plantă scrofulariacee (V. lumînărică). Albastriță. – Și corovátic, m.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink