PUIÁNDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-. – Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUIÁNDRU s. v. copăcel, puiet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
puiándru s. m., art. puiándrul; pl. puiéndri, art. puiéndrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink