Dex Reducere

REDÚCERE, reduceri, s. f. 1. Acțiunea de a reduce și rezultalul ei. ♦ Micșorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducție. 3. Operație logică care constă în probarea validității modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitalea celorlalte moduri să fie probată. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

REDÚCERE s.f. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare (a prețurilor). ♦ (Med.) Reducție (2). ♦ (Log.) Procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ Reducere la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. [< reduce].

REDÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reduce. 2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalități. 3. reacție în care un atom sau un ion câștigă electroni: scădere a stării de oxidație a unei substanțe ionice. 4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. 5. (med.) reducție (4). (< reduce)

REDÚCERE s. 1. v. descreștere. 2. (MED.) reducție. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micșorare, usurare. (~ încărcăturii unei nave.) 4. v. pierdere. 5. v. scurtare. 6. v. prescurtare. 7. descreștere, diminuare, împuținare, micșorare, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de ...) 8. descreștere, micșorare, scădere, scurtare. (~ zilei, în timpul toamnei.) 9. v. micșorare. 10. v. atenuare. 11. v. ieftinire. 12. v. micșorare. 13. v. rabat. 14. v. simplificare. 15. v. limitare.

REDÚCERE s. v. readucere.

Reducere ≠ amplificare, mărire, sporire

redúcere s. f. ducere

REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micșora, a scădea, a diminua (ca proporții, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micșora dimensiunile unei hărți, ale unei piese etc., păstrând aceleași proporții între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracție = a suprima factorii comuni de la numitorul și de la numărătorul unei fracții. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinație cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.

A REDÚCE redúc tranz. 1) A face să se reducă; a împuțina; a scădea; a micșora; a diminua; a descrește. ◊ ~ la tăcere a face să nu spună nimic. 2) mat. (fracții sau expresii algebrice) A micșora printr-un divizor comun; a simplifica. 3) A elibera din serviciu în urma micșorării statelor de funcțiune. 4) chim. (oxi-genul) A elimina dintr-o combinație, dintr-o substanță cu ajutorul unui agent chimic. /<lat. reducere, fr. réduire

A SE REDÚCE se redúce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se împuțina; a scădea; a descrește; a se diminua. 2) A avea drept esență; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. réduire

REDÚCERE ~i f. 1) v. A REDUCE și A SE REDUCE. 2) Operație chirurgicală care are drept scop de a pune la loc un os luxat sau un organ deplasat. 3) Operație logică prin care se verifică corectitudinea concluziei silogistice. ◊ ~ la absurd metodă de demonstrare a adevărului unei teze prin dovedirea că teza contrară este falsă. /v. a se reduce

REDÚCE vb. III. tr. 1. A micșora, a scădea. ♦ A simplifica o fracție sau o expresie algebrică. 2. A restrânge, a limita. 3. (Chim.) A elimina oxigenul dintr-o combinație. 4. A duce pe cineva sau ceva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea. [P.i. redúc. / < lat. reducere, cf. fr. réduire].

REDÚCE vb. I. tr. 1. a micșora, a diminua, a scădea. 2. (mat., chim.) a efectua o reducere. 3. a restrânge, a limita. 4. a aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situație mai rea. ♦ (fam.) a ~ la tăcere = a face pe cineva să nu mai poată spune nimic. II. refl. a se restrânge, a se limita (la). (< lat. reducere, fr. réduire)

REDÚCE vb. 1. v. descrește. 2. v. micșora. 3. a (se) mici, a (se) micșora, a scădea. (S-a ~ rația.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuțina. 8. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 9. a descrește, a se mici, a se micșora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea crește.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a mic-șora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micșora, a scădea. (A mai ~ din preț.) 14. v. ieftini. 15. a micșora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)

REDÚCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.

A (se) reduce ≠ a (se) mări, a spori

A reduce ≠ a adăuga, a amplifica, a spori

redúce (redúc, ús), vb. – A diminua. Fr. réduire adaptat la conjug. lui a duce.

redúce vb. duce