RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÉCHIE s. v. rezedă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
réchie (réchii), s. f. – Rezedă (Reseda lutea). Origine necunoscută. Cuvînt rar și îndoielnic, pe care Tiktin îl transcrie rehée.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
réchie s. f. (sil. -chi-e), art. réchia (sil. -chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (sil. -chi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÉCHIE ~i f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată și cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÉCHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificată frunze alterne și flori mici, galbene-verzui, dispuse în racem terminal, dintre care R. luteola, înaltă de 50-130 cm, cu frunze întregi frecventă în regiuni de câmpie și dealuri joase, folosită în trecut ca plantă tinctorială și R. lutea, plnată erbacee meliferă, înaltă de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, întregi sau dințate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink