Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
RÉCHIE, rechii, s. f. Plantă erbacee meliferă cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, cu flori mici, galbene-verzui (Reseda lutea).Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÉCHIE s. v. rezedă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
réchie (réchii), s. f. – Rezedă (Reseda lutea). Origine necunoscută. Cuvînt rar și îndoielnic, pe care Tiktin îl transcrie rehée.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
réchie s. f. (sil. -chi-e), art. réchia (sil. -chi-a), g.-d. art. réchiei; pl. réchii, art. réchiile (sil. -chi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÉCHIE ~i f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată și cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RÉCHIE s. f. Numele unor plante din genul Reseda, cu tulpina ramificată frunze alterne și flori mici, galbene-verzui, dispuse în racem terminal, dintre care R. luteola, înaltă de 50-130 cm, cu frunze întregi frecventă în regiuni de câmpie și dealuri joase, folosită în trecut ca plantă tinctorială și R. lutea, plnată erbacee meliferă, înaltă de 30-60 cm, cu frunze penat-fidate, întregi sau dințate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)