Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rigla (verb tranzitiv) , riglă (substantiv feminin)   
RÍGLĂ, rigle, s. f. 1. Piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc., linie, lineal. ◊ Riglă de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o riglă fixă și una mobilă care alunecă pe cea fixă, ambele având diviziuni logaritmice. 2. Piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții. 3. Unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. ríghla „regulă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÍGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cușac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÍGLĂ s. v. ivar, încuietoare, rubrică, zăvor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ríglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ríglei; pl. rígle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RÍGLĂ ~e f. 1) Instrument format din- tr-o bară gradată, folosit la trasarea unor linii drepte sau la măsurat; linie. ◊ ~ loga-ritmică (sau de calcul) instrument alcătuit dintr-o riglă fixă și una mobilă, folosit la efectuarea rapidă a unor calcule. 2) metal. Unealtă folosită în turnătorie pentru înde-părtarea și netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rígla
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RIGLÁ vb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
RIGLÁ vb. v. linia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
riglá vb., ind. prez. 1 sg. rigléz, 3 sg. și pl. rigleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)