Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stânjen (substantiv masculin) , stânjeni (verb tranzitiv)   
STÂNJENÍ, stânjenésc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. Refl. (Reg.) A se sfii, a se rușina; a ezita. [Var.: (pop.) stânjiní vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÂNJENÍ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÂNJENÍ vb. v. jena, rușina, sfii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stânjení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stânjenésc, imperf. 3 sg. stânjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. stânjeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STÂNJENÍ mă ~ésc intranz. A avea timiditate sau emoție; a se intimida; a se sfii; a se jena; a se rușina. /<sl. sutenženu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STÂNJENÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se stânjenească; a stingheri; a incomoda; a se sfii; a se jena. /<sl. sutenzénu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÂNJEN1 ~i m. Unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ◊ ~ pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. ~ de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. /<sl. senžini
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÂNJEN2 ~i m. v. STÂNJENEL. /<sl. senžini
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÂNJEN s. v. crin-galben.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÂNJEN s. I. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de lemne.) II. (BOT.) 1. (Iris germanica) v. stânjenel. 2. (Iris variegata) iris, stânjenel, (reg.) lilion-păsăresc. 3. stânjen de baltă v. stânjenel; stânjen galben v. stânjenel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stấnjen2, stấnjeni, s.m. (înv.) piedică.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
stînjen (-ni), s. m.1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold.2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ.Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stînjení (-nésc, -ít), vb. – A incomoda, a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica. – Var. stînjîni, stîngăni, stingheri, și der. Sl. sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ „a comprima, a oprima” (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curînd din sl. sŭtęžiti „a fi stingherit”, care aparține aceleiași familii de la vb. tęgnąti „a întinde” (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima var. nu este clară. – Der. stînjeneală, s. f. (stinghereală, neplăcere); stînjenitor, adj. (care stingherește); stînjie, s. f. (Trans., obadă care acoperă capătul osiei carului); stingher, adj. (desperecheat, fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la stingheri, al cărui semantism este anormal, dar care este o creație literară, fără curs în limba populară (după Giuglea, Dacor., II, 901, din lat. singularis contaminat cu stinghie; după Densusianu, GS, IV, 290, din lat. *extraiugularium care s-ar fi zis la început boilor fără pereche).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stânjen s. m., pl. stânjeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)