SURMENÁJ, surmenajuri, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, caracterizată prin somnolență, dureri de cap, nervozitate, scădere a posibilității de concentrare etc., în urma unui efort fizic sau psihic excesiv și prelungit; surmenare. – Din fr. surmenage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURMENÁJ s.n. Stare de oboseală extremă, de istovire, cauzată de obicei de un efort prelungit. [< fr. surmenage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SURMENÁJ s. n. stare de oboseală extremă, fizică sau intelectuală, cauzată de un efort excesiv sau prelungit. (< fr. surmenage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SURMENÁJ, surmenaje, s. n. Stare de oboseală extremă a omului, în urma unui efort excesiv și prelungit. – Fr. surmenage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SURMENÁJ s. v. extenuare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surmenáj s. n., pl. surmenájuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURMENÁJ ~uri n. Stare de oboseală excesivă, rezultată dintr-un mare efort fizic sau intelectual. /<fr. surmenage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink