SÍLIȘTE, siliști, s. f. 1. Denumire dată în evul mediu, în țările române, locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat; vatra satului. ♦ (Reg.) Loc de casă. 2. (Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (în apropierea sau în vatra satului). ♦ (Reg.) Pășune. [Acc. și: silíște. – Var.: (reg.) sắliște (acc. și: sălíște), séliște s. f.] – Din sl. selište.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÍLIȘTE s. v. arie, arman, imaș, izlaz, pășune, vatră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
síliște s. f., g.-d. art síliștii; pl. síliști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink