VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VIOLONCÉL s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
VIOLONCÉL s. (MUZ.) cello.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
violoncél s. n. (sil. vi-o-), pl. violoncéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VIOLONCÉL ~e n. Instrument asemănă-tor cu vioara, însă de dimensiuni mult mai mari și cu un timbru mai grav. /<it. violoncello, fr. violoncelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink