Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
zălogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ZĂLÓG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ZĂLOGÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
zălóg1 (arbust) s. m., pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog1), pl. zălógi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române | Permalink
ZĂLÓG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zălóg (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
zălóg s. m. /zăloágă s. f. (arbust), pl. zălógi/zăloáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink