ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abdomén s. n. 1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin. 2. ultimul segment al corpului la insecte. (< fr., lat. abdomen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin; pântece, burtă. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abdomén s. n., pl. abdoméne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abdomén n., pl. e (fr. abdomen, d. lat. abdómen, abdóminis. Cp. cu specimen). Anat. Pîntece.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABDOMÉN ~e n. (la om și la animale) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; pântece. /<lat., fr. abdomen
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink