ABDÚCȚIE, abducții, s.f. Mișcare prin care se îndepărtează un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr. abduction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
ABDÚCȚIE s. f. Mișcare efectuată de un mușchi abductor. – Din fr. abduction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABDÚCȚIE s.f. Mișcare produsă de mușchiul abductor. [Cf. fr. abduction, lat. abductio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abdúcție s. f. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului. (< fr. abduction, lat. abductio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
abdúcție (-ți-e) s. f., art. abdúcția (-ți-a), g.-d. abdúcții, art. abdúcției; pl. abdúcții, art. abdúcțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
abdúcție s. f. (sil. -ți-e), art. abdúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. abdúcției; pl. abdúcții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ABDÚCȚIE ~i f. Mișcare făcută de un mușchi abductor. /<fr. abduction, lat. abductio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
abducțiúne f. (lat. abdúctio, -ónis). Anat. Acțiunea de a trage la o parte, cum fac mușchii abductori. – Și -úcție și úcere.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink