ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ◊ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ABECEDÁR s.n. Carte care cuprinde noțiunile elementare pentru învățarea scrisului și cititului. ♦ (Fig.) Primele noțiuni ale unei arte, ale unei meserii etc. [< lat. abecedarium, cf. germ. Abecedarium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
abecedár s. n. 1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului. 2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc. (< lat. abecedarius, fr. abécédaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile pentru învățarea scrisului și cititului. – Fr. abécédaire (lat. lit. abecedarius).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ABECEDÁR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
abecedár (abecedáre) s. n. – Manual elementar pentru învățarea scrisului și cititului. < Fr. abécédaire, it. abecedario (sec. XVIII), din abc (pronunțat abecé), de unde var. ortografică ABCdar.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
abecedár s. n., pl. abecedáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
abecedár n., pl. e (lat. abecedarium, adică „A, B, C, D, alfabet”). Carte de învățat a citi și a scrie. V. bucoavnă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
ABECEDÁR ~e n. 1) Manual pentru învățarea scrisului și cititului. 2) fig. Carte care cuprinde noțiunile elementare într-un domeniu de activitate. /<lat. abecedarius, fr. abécédaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink